Istoria Breaking-ului: din Bronx în lumea întreagă

Breaking-ul nu s-a născut într-un studio și nici pe o scenă. S-a născut în petreceri de cartier, în Bronx, New York, în anii 1970, acolo unde muzica, dansul și curajul copiilor din comunitate s-au întâlnit.

Bronx, 11 august 1973

Povestea e legată de un moment devenit aproape mitic: pe 11 august 1973, Cindy Campbell a organizat o petrecere de întoarcere la școală în sala comună de la 1520 Sedgwick Avenue, iar fratele ei, DJ Kool Herc, a pus muzica. Adresa este numită des „locul de naștere al hip-hop-ului”.

Herc observase ceva simplu: dansatorii așteptau „break-ul” unui disc, partea instrumentală, de obicei doar percuție și bas, și atunci dădeau tot. Ca să prelungească acel moment, a pus două exemplare ale aceluiași disc pe două pick-up-uri și a jonglat între ele, o tehnică numită Merry-Go-Round. Dansatorii au primit astfel un spațiu doar al lor. Cei care dansau pe break au fost numiți b-boys și b-girls, iar dansul a ajuns să se numească breaking.

De unde vine numele

Pionierii spun că „break” venea și din argoul afro-american de la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70, unde a „se rupe” însemna să ajungi la limită, să explodezi de energie. Cuvântul „breakdance” a fost lansat ulterior de presă și de industria de film, iar mulți din comunitate preferă azi simplu breaking. Termenul „breakdance” este totuși folosit pe scară largă, așa că îl vei auzi des.

Elementele unui set de breaking

• Toprock: pașii dansați în picioare, de obicei începutul unui set. Aici apar stilul, atitudinea și muzicalitatea. Trecerea spre podea se numește drop.
• Footwork (numit și downrock sau floorwork): mișcarea la sol, cu mâinile sprijinind corpul. Baza o ține 6-step și variantele lui.
• Power moves: mișcări acrobatice, bazate pe elan, forță și control, precum windmill, swipe, backspin, headspin sau flare.
• Freeze-uri: poziții ținute în aer, pe mâini sau pe cap, folosite pentru a „lovi” un accent muzical sau pentru a încheia un set.

Un dansator bun nu le înșiră ca pe o listă de trucuri. Le leagă între ele, pe muzică, și le face ale lui. De aceea se spune des că breaking-ul e despre voce proprie.

De la dansul din cartier la crew-uri

Elemente din forme mai vechi de dans afro-american, precum juba, tap-ul și jazz-ul, se regăsesc în breaking, iar mulți dansatori citează influențe ca Nicholas Brothers și James Brown. Pe măsură ce mișcarea creștea, au apărut crew-urile: grupuri care se antrenau, se provocau și își apărau numele în battle-uri. Rock Steady Crew, condus mai târziu la Manhattan de Richard „Crazy Legs” Colon, a devenit unul dintre cele mai cunoscute. Mighty Zulu Kings și Universal Zulu Nation, înființată de Afrika Bambaataa, au legat dansul de un mesaj mai larg: alternativă la violența stradală.

Anii ’80: ecranul face dansul planetar

În 1982, Rock Steady Crew a mers în turneu în Europa (Roxxy European Hip Hop tour), cu spectacole la Londra și Paris. În 1983 au apărut în televiziune, iar filme precum Flashdance, Breakin’ și Beat Street (ambele din 1984) au dus breaking-ul în cinematografele lumii. Dansul a ajuns în Japonia, Franța, Germania, Canada, iar în Uniunea Sovietică casetele video au circulat din 1984. Spre 1986 interesul mainstream a scăzut, dar comunitatea nu a dispărut.

Revenirea: battle-uri, competiții, scene locale

În anii ’90 competițiile au dat o structură globală scenei. Battle of the Year a pornit în Germania în 1990, iar prima ediție internațională a avut loc la Hanovra în 1991. Red Bull BC One, competiție 1vs1, a început în 2004. Alte evenimente de referință sunt Freestyle Session, The Notorious IBE, UK B-Boy Championships sau BBIC din Coreea. În Coreea de Sud, anul 1997 este văzut ca „anul zero” al scenei, iar Expression Crew a câștigat Battle of the Year în 2002.

Impact cultural: artă, sport și comunitate

Breaking-ul a lăsat urme în filme (Wild Style, Beat Street, seria Step Up), în documentare (Style Wars, Planet B-Boy), în televiziune, reclame și jocuri video. Dar impactul cel mai important e unul social: un copil fără acces la săli scumpe poate începe cu o bucată de podea și o boxă. Este și locul unde se întâlnesc arta și sportul: ai muzicalitate, expresie, creativitate, dar și forță, rezistență și pregătire fizică. Tocmai combinația asta a dus, în timp, breaking-ul până la Jocurile Olimpice. Povestea acelui drum o găsești în articolul următor.

Și la noi, în București

La Space Cadets – Breaking Club, proiect Break4Kids, predăm exact aceste fundamente: toprock, footwork, freeze-uri și muzicalitate, în grupe pentru copii de la 6 ani și pentru adulți. Prima clasă este gratuită.

Surse

• Red Bull: The history of breaking
• Wikipedia: Breakdancing

Rezumat în cuvinte proprii pe baza surselor de mai sus. Dacă observi o greșeală, scrie-ne și o corectăm.

Mai citește

• Cum a ajuns breaking-ul la Olimpiadă: drumul, jurizarea și munca din spate
• Cultura hip-hop și argoul: b-boy, b-girl, MC, DJ, fresh, wack și restul